Rozica Maldarasanu- o poveste tesuta in tainic mestesug

[ad_1]

𝐑ÃĒ𝐧𝐝ðŪðŦðĒ 𝐝𝐞𝐎ðĐðŦ𝐞 𝐑ðĻðģðĒ𝐜𝐚 𝐌𝐚Ė†ðĨ𝐝𝐚Ė†ðŦ𝐚Ė†ðŽĖ§ðšð§ðŪ, 𝐝ðĒ𝐧 𝐕𝐚Ė†ðĨ𝐞𝐧ðĒðĒ 𝐝𝐞 𝐌ðŪ𝐧𝐭𝐞𝐚, 𝐚ðĨ𝐞 𝐜𝐚Ė†ðŦ𝐞ðĒ „ðĐðĻðŊ𝐞𝐎Ė§ð­ðĒ“ 𝐭Ė§ðžðŽðŪ𝐭𝐞 ðĨ𝐞 𝐠𝐚Ė†ðŽðĒðĶ ðĒĖ‚𝐧 ðĶðŪðģ𝐞𝐞 𝐎Ė§ðĒ 𝐚ðĶ𝐛𝐚𝐎𝐚𝐝𝐞 𝐝ðĒ𝐧 𝐭ðĻ𝐚𝐭𝐚Ė† ðĨðŪðĶ𝐞𝐚.

Un Om, un Artist, o păstrătoare de tainic meșteșug. Cu har, cu zestre, cu neostenealăâ€Ķ

ðī𝑝𝑟𝑜𝑎𝑝𝑒 𝑐𝑎Ė† 𝑛ð‘Ē 𝑒ð‘Ĩð‘–ð‘ ð‘Ąð‘ŽĖ† 𝑚ð‘Ē𝑧𝑒ð‘Ē 𝑖Ė‚𝑛 ð‘ĄĖ§ð‘Žð‘Ÿð‘Ž ð‘Žð‘ ð‘Ąð‘Ž 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎Ė† 𝑛ð‘Ē-𝑖 ð‘ð‘œð‘Žð‘Ÿð‘Ąð‘’ ð‘Žð‘šð‘ð‘Ÿð‘’ð‘›ð‘Ąð‘Ž. ðŋ𝑎 𝑓𝑒𝑙 𝑠Ė§ð‘– 𝑚ð‘Ēð‘™ð‘Ąð‘’ ð‘‘ð‘–ð‘›ð‘Ąð‘Ÿð‘’ 𝑠𝑒𝑑𝑖𝑖𝑙𝑒 ð‘Ÿð‘’ð‘ð‘Ÿð‘’ð‘§ð‘’ð‘›ð‘Ąð‘Žð‘›ð‘ĄĖ§ð‘’𝑙𝑜𝑟 ð‘‘ð‘–ð‘ð‘™ð‘œð‘šð‘Žð‘Ąð‘–ð‘ð‘’ 𝑠𝑎ð‘Ē 𝑙𝑜𝑐ð‘Ēð‘–ð‘›ð‘ĄĖ§ð‘’ 𝑎𝑙𝑒 ð‘ ð‘Ąð‘Ÿð‘ŽĖ†ð‘–𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟. 𝑉𝑜𝑟𝑏𝑖𝑚 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 ð‘ĄĖ§ð‘’𝑠𝑎Ė†ð‘Ąð‘Ē𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑅𝑜𝑧𝑖𝑐𝑎Ė†ð‘– 𝑀𝑎Ė†ð‘™ð‘‘𝑎Ė†ð‘Ÿð‘Žð‘ Ė§ð‘Žð‘›ð‘Ē 𝑑𝑖𝑛 𝑉𝑎Ė†ð‘™ð‘’𝑛𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑀ð‘Ēð‘›ð‘Ąð‘’. ðļð‘ ð‘Ąð‘’ 𝑐𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒, 𝑑𝑒 ð‘ð‘’ð‘ ð‘Ąð‘’ ð‘Ąð‘Ÿð‘’ð‘– 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑛𝑖𝑖, 𝑙𝑒 ð‘Ģ𝑜𝑟𝑏𝑒𝑠Ė§ð‘Ąð‘’ ð‘Ąð‘Ēð‘Ąð‘Ē𝑟𝑜𝑟 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 ð‘Ąð‘Ÿð‘Žð‘‘ð‘–ð‘ĄĖ§ð‘–𝑖𝑙𝑒 𝑠Ė§ð‘– 𝑙𝑜𝑐ð‘Ē𝑟𝑖𝑙𝑒 ð‘›ð‘Žð‘Ąð‘Žð‘™ð‘’, 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑙ð‘Ē𝑐𝑟𝑎Ė†ð‘Ÿð‘–𝑙𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 ð‘ĄĖ§ð‘’𝑠𝑒 𝑙𝑎 𝑔ℎ𝑒𝑟𝑔ℎ𝑒𝑓ð‘Ē𝑙 ð‘Ģð‘’ð‘Ÿð‘Ąð‘–ð‘ð‘Žð‘™. ðđ𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒𝑚𝑛 𝑑𝑒 ð‘ð‘Žð‘Ÿð‘Ąð‘’, 𝑐𝑜ð‘Ģ𝑜𝑟, ð‘“ð‘Žð‘ĄĖ§ð‘ŽĖ† 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑛𝑎Ė†, ð‘ð‘Žð‘Ÿð‘ð‘’ð‘Ąð‘ŽĖ† ð‘’ð‘Ąð‘. 𝑠𝑒 𝑟𝑒𝑚𝑎𝑟𝑐𝑎Ė† 𝑝𝑟𝑖𝑛 ð‘ð‘Ÿð‘œð‘šð‘Žð‘Ąð‘–ð‘ð‘ŽĖ†, ð‘Ąð‘’â„Žð‘›ð‘–ð‘ð‘ŽĖ†, 𝑎ð‘Ēð‘Ąð‘’ð‘›ð‘Ąð‘–ð‘ð‘–ð‘Ąð‘Žð‘Ąð‘’, 𝑑𝑎𝑟, 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑙𝑒𝑠, ð‘ð‘Ÿð‘–ð‘›ð‘Ąð‘Ÿ-ð‘Ē𝑛 „𝑚ð‘Ēð‘›ð‘Ąð‘’â€œ 𝑑𝑒 ð‘Ąð‘Žð‘™ð‘’ð‘›ð‘Ą. 

O persoană comunicativă, dinamică, Rozica Măldărăşanu (61 de ani), nu trece neoservată la tÃĒrgurile sau expoziÅĢiile meşterilor populari. Cu un talent nativ, dar şi cultivat, prin tehnicile „furate“ de la bunica sa, minunata meșteră a ştiut dintotdeauna că drumul ÃŪi este unul ÃŪn domeniul artistic, dra nu oricum, și țesÃĒnd cu har TRADIȚIAâ€Ķ

 Cu un simÅĢ cromatic deosebit, dar şi cu talent la desen, cu o copilărie trăită ÃŪn mediul rural, din care şi-a ÃŪntipărit ÃŪn minte tablourile cÃĒmpurilor cu flori, ale icoanelor din colÅĢurile odăilor sau ale dealurilor acoperite de zăpadă, s-a ÃŪndreptat către Şcoala Populară de Arte pentru a-şi perfecÅĢiona tehnicile. Şi-a ÃŪnceput cariera la un atelier de covoare ca desenator-creator, iar după RevoluÅĢie şi-a deschis propria afacere ÃŪn domeniu.

Din 1992, au ÃŪnceput exporturile către FranÅĢa, Anglia şi alte state ale Europei, iar făbricuÅĢa sa de covoare a devenit loc de muncă, pÃĒnă ÃŪn anii 2000, pentru 150 de ÅĢesătoare.  Acum, interesul nu mai este acelaşi, motiv pentru care a mai rămas doar cu 20 de angajate. Lucrează mult pentru străini. Dacă la noi, tot mai există urmă de tradiÅĢie şi meşteşug, ÃŪn multe dintre celelalte state, elementele acestea de identitate au devenitâ€Ķistorie.

Pentru tinerele creatoare din zonă, şi nu numai, ea ÃŪnsăşi este mentor, predÃĒndu-le tot ce ştie, cu dorinÅĢa ca, ÃŪntr-o zi, la concursurile de profil unde participă artişti din toată lumea, ucenicele sale să fie ÃŪnaintea sa, pe podium.

Pe unele dintre creaÅĢiile care i-au adus premii, Rozica Măldăraşanu le-a visat. Îşi aminteşte, spre exemplu, de tema concursului de la Geneva, unde a obÅĢinut locul al III-lea, cu o ÅĢesătură pe care a modelat doi copaci. I-a reprodus aşa cum i-a visat.

Macii, spicele, albăstrelele, florile-de-colÅĢ, trandafirii şi toate florile cÃĒmpului au nevoie de săptămÃĒni ÃŪntregi de lucru pentru a „ÃŪnflori“ pe lucrările Rozicăi Măldărăşanu. Pe lÃĒngă gherhef, foloseşte şi alte tehnici pentru a-şi finisa operele. Şi să nu vă gÃĒndiÅĢi că odată ce-şi vede gata lucrul s-a aşezat şi liniştea. Nu! MulÅĢumirea i se aşterne abia atunci cÃĒnd ÃŪşi vede clienÅĢii fericiÅĢi. Pentru că atunci are ÃŪmpăcarea că acel om, care-i răsplăteşte munca, i-o şi ÃŪnÅĢelege şi o primeşte cu aceeaşi bucurie pe care ea a investit-o ÃŪn sutele de ore de migală.

MulÅĢi ÃŪi admiră lucrările, dar dau ÃŪnapoi cÃĒnd află preÅĢurile. Îi ÃŪnÅĢelege, fiecare ÃŪşi are propriile calcule, dar nici nu-şi poate subestima munca. LÃĒna şi mătasea şi le procură din afară. Din păcate, ÃŪn ÅĢară, fie nu se găsesc, fie calitatea nu este cea pe care Rozica Măldărăşanu şi-o doreşte. Iar de la calitate nu face rabat! 

Într-ale creaÅĢiei este moştenită şi de fiica sa. Chiar dacă Rozica Măldărăşanu ÃŪi croise alt drum, avea să se convingă că aşchia nu sare departe de trunchi. „După ce şi-a luat diploma de economist, mi-a dat-o ca să fac ce vreau eu cu ea, iar ea şi-a urmat visul. Are ÃŪn Ploieşti un atelier de croitorie şi creează nişte ÅĢinute spectaculoase“, ne-a mărturisit Rozica, ÃŪncÃĒntată, pe de-o parte, că fiica sa a avut puterea să-şi impună punctul de vedere.

Pe cea care ÅĢese poveştile ÃŪn stilu-i propriu, fiind punte ÃŪntre vechi şi nou, ÃŪntre tradiÅĢie şi modernitate, ÃŪntre romÃĒnii de aici şi cei din diaspora, o găsiÅĢi fie la Văleni, fie la expoziÅĢii, tÃĒrguri, fie pe la concursuri internaÅĢionale sau pe reÅĢelele de socializare. 

 E-a-noastră, din Prahova. O poveste țesută-n ițe de tezaur moștenit, iubit, respectatâ€Ķ

Articolul Rozica Maldarasanu- o poveste tesuta in tainic mestesug a aparut prima data pe Prahova Business – Despre afaceri. Zi de zi – Primul cotidian online de afaceri din Prahova.

[ad_2]

Source link

Previous post Cel mai bogat om al planetei e in Romania! Petrece Halloween-ul cu o pleiada de celebritati la Bran
Next post CCIR organizeaza conferinta „Indiciile macro-economice ale insolventei sistemice. Realitati si solutii pentru redresare”